In goana spre un trai mai bun, romanii s-au impanzit in toata Europa cu
gandul si speranta ca acolo vor castiga ceva bani, asa incat, sa se intoarca
acasa si sa-si puna pe picioare o gospodarie. Intr-o Romanie care la inceputul
anilor 2000 nu avea prea multe de oferit, solutia cea mai simpla pentru multi
dintr noi a fost sa plece la lucru in strainatate.
Asa se face ca acum exista comunitati intregi de romani prin Italia,
Spania, Franta, Germania, Anglia. Pe unde te duci acum, prin Europa, nu este
nici o mirare daca auzi vorbindu-se romaneste, caci limba nu poate fi uitata.
Nici unele obiceiuri care ne insotesc pretutindeni.
Si daca la Roma poti sa dai cu usurinta peste romani care, mare parte din
ei, servesc in restaurante si carora le face placere sa vorbeasca cu tine in
limba romana, in Franta sunt deja inglobati in marile companii multinationale,
pentru Anglia sunt recrutari masive de cam 1 an de zile. Ramane sa povestim
putin de Spania!
La o plimbare prin Madrid, nu dai de romani cu aceiasi usurinta cu care ii
intalnesti in Roma. E drept ca romanii din Spania sunt mai cunoscuti la noi cu
titulatura de ‘capsunari’. Dar dupa valul de ‘capsunari’, au aparut si altii cu
diferite profesii. In general, sunt profesii care nu prezinta un interes foarte
ridicat pentru localnici: chelneri, hamali, ingrijitori de batrani. Romanul
este foarte inventiv, asta se stie dintotdeauna. Si ii place sa pastreze traditiile de
acasa...indiferent de anotimp. Iar daca vezi in Madrid, in plaza Mayor, pe cineva mascat in capra
traditionala de Craciun, cu siguranta ca primul lucru la care te gandesti este
ca doar un roman putea sa o faca. Si pentru a ma convinge am trecut pe langa el
si i-am cantat usor ‘tza tza tza caprita tza’. Reactia a fost uluitoare. A
inceput sa danseze. L-am intrebat daca ii merge bine si a dat din cap ca nu
prea. L-am lasat in continuare sa-si faca numarul in plaza Mayor, desi
castigurile si interesul public erau in evindenta scadere. Amuzanta ideea, cu
atat mai mult privita de un roman, ca in mijlocul verii sa fii mascat in capra
de Craciun.
O data cu lasarea serii, pe una din strazile care duce in plaza del Sol din
Madrid, agitatia incepe sa ia proportii. Toata lumea iese la relaxare dupa o zi
de munca in soarele torid al Madridului. Strazile se umplu de oameni care
roiesc de la un local la altul, de muzica, galagie si mici afaceri. In afara de
micii bisnitari, obisnuiti ai locului, care au marfa pusa in niste pleduri
legate cu sfori, astfel incat, atunci cand apare politia cu o simpla miscare sa
le poate strange, apar si fetele noptii. Insotite de ‘pesti’ care, uneori, stau
la distanta, cunoscute in cartier, grupate cate 3-4, vorbesc linistit in
romaneste in timp ce-si asteapta clientii. Imbracate foarte sumar, fumand si
povestindu-si grijile, isi ademenesc clientii cu tot felul de cuvinte si
preturi scazute. Nu conteaza daca clientul e tanar sau batran, gras sau frumos,
tip sau tipa, important e ca la finalul noptii ele sa fie pe plus.
Trecand pe langa ele m-am gandit de multe ori ca familiile de acasa,
probabil, nu stiu care este adevaratul lor job si se bucura de banii trimisi si
de faptul ca acolo au o soarta mai buna.
Am sperat din tot sufletul, trecand de mai multe ori pe langa ele, sa nu
fie toate din Romania.
Lumea din afara e dura daca nu ai suficienti bani in buzunar, iar ajutor nu
poti sa primesti acolo unde tu incerci sa gasesti un ajutor pentru acasa.
Cu atat mai mult ar trebui sa-i apreciem pe toti romanii plecati in alte
tari pentru a munci cu cat, indiferent
de job-ul pe care il au, se straduiesc din greu sa adune bani pentru familiile
lor. Poate ca nu sunt cele mai ‘onorabile’ meserii din lume, dar pentru faptul
ca se lupta intr-o tara straina, eu le spun ‘Jos palaria!’.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu