Exista uneori o traditie ca meseria sa fie mostenita din tata-n fiu. Cu
atat mai interesant cu cat si compania la care au lucrat este aceeasi.
Nu de multe ori am fost aproape de cineva care a lucrat de generatii in
aceiasi companie. Dar iata ca, la Renault, acest lucru a fost posibil. Ultima
persoana din aceste generatii, ajunsa in pragul pensionarii, a trimis catre
colegii sai un email impresionant in care povestea pe scurt despre traditia de
a lucra la Renault.
‘1908-2012...104 ani, 4 generatii si 38 de persoane au facut parte din
oamenii care au contribuit la prosperitatea acestei intreprinderi (Renault).
Astazi eu sunt ultimul. Aceasta saga prin strabunicul meu care s-a angajat ca
gradinar pe proprietatea lui Alfred Renault la Billancourt. In 1922 a fost
randul bunicului meu. Lucrand la Maxim, acesta avea un client pe nume Louis
Renault, care l-a angajat ca responsabil de atelier, pe urma ca sef contabil. El
a angajat un anume domn Marchandise, care ulterior mi-a devenit mentor. In
1931, tatal meu care avea varsta de 11 ani,
si-a inceput parcursul ca ucenic in strada Fermei in Billancourt, pentru
a termina in Saint-Ouen odata cu primele restructurari ale uzinei din
Billancourt. In octombrie 1969 a fost randul meu sa termin scoala profesionala
Renault. Dupa anii de ucenicie am parasit Renault pentru 6 luni, timp in care
am lucrat pentru concurenta. Dar in 1972 am fost reangajat la centrul de studii
de catre domnul Marchandise. Din acel moment nu am lucrat decat la Renault.’
Aceasta chiar este o poveste adevarata. Oare in timpurile astea moderne,
vor mai exista persoane care sa se retraga la pensie dupa o viata la aceeasi
companie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu